Particularitățile tehnologiei propuse şi construcția cuştilor (modulelor).
Cuştile (modulele) sunt vopsite în alb (vopsea albă ignifugă).
Culoarea albă îndeamnă crescătorul să mențină curățenia, iar igiena asigură rentabilitatea fermei.
Practica arată că iepurii cresc nu numai datorită alăptării, hranei şi apei. Lor le este foarte necesar şi aerul curat şi proaspăt. Dejecțiile se colectează într-un vas (rezervor) care se află sub cuvele de colectare a dejecțiilor. Rezervoarele sunt ermetice. Urina iepurelui, care este nocivă şi are un miros neplăcut, se scurge la fundul rezervorului, iar fecalele în stare solidă acoperă suprafața urinei din rezervor.
Rămăşițele de aer nociv sunt absorbite de o țeavă specială. Sistemul de evacuare a dejecțiilor cu care sunt echipate modulele de cuşti exclude practic contactul iepurilor cu dejecțiile, inclusiv cu mirosul. Coccidia, care la început se dezvoltă în organismul iepurelui şi nu prezintă pericol, în contact cu dejecțiile, într-un interval de 7 zile, la căldură, devine foarte periculoasă.
Construcția modulelor de cuşti dă posibilitate iepurilor să mănânce zi şi (mai ales) noapte, ceea ce este foarte important, deoarece stomacul lor se deosebeşte radical de cel al altor animale.
Stomacul iepurelui nu se poate contracta şi hrana este împinsă în esofag cu o altă porție de hrană. Saliva la iepure se secretă permanent (o şuviță) şi nu numai atunci când primeşte hrana, ca alte animale. Stomacul secretă suc gastric, indiferent dacă iepurele are hrană sau nu. De aceea trebuie asigurată hrană permanent.
Adăpătorile sunt prevăzute cu recipiente în care sunt introduse cu gâtul în jos două vase de plastic, a câte 5-7 litri fiecare.
Apa din vase se scurge până la un anumit nivel, care se menține constant, în funcție de cantitatea de apă consumată.
Apa în vas se menține datorită rarefierii aerului din acesta. În aerul rarefiat, microbii pot supraviețui, dar nu pot să se înmulțească şi astfel calitatea apei nu se depreciază.
Iarna, apa se încălzeste până la temperatura corpului iepurelui, folosind încălzitorul electric. Construcția cuibului, care imită o vizuină naturală, unde iepuroaica poate să fete puii fără să fie stresată.
Cel mai important lucru este încălzirea cuibului în partea de jos cu ajutorul termoforului electric, când temperatura este mai scăzută de + 8ºC.
Energia electrică folosită dă un impuls de creştere mare şi din start, deoarece puiul consumă toată energia din laptele mamei sale pentru creştere, nu şi pentru încălzirea corpului său.
Tehnologia prevede conducerea fermei folosind computerul şi un program special, care întocmeşte planul zootehnic pentru fiecare zi, efectuează selecția, etc.
Dacă crescătorul nu are computer, planul zootehnic se întocmeste folosind metode speciale.
Tehnologia descrisă asigură creşterea iepurilor sănătosi, calitativi, care după bonitare se pot valorifica altor fermieri, sau pentru carne.
Culoarea albă îndeamnă crescătorul să mențină curățenia, iar igiena asigură rentabilitatea fermei.
Practica arată că iepurii cresc nu numai datorită alăptării, hranei şi apei. Lor le este foarte necesar şi aerul curat şi proaspăt. Dejecțiile se colectează într-un vas (rezervor) care se află sub cuvele de colectare a dejecțiilor. Rezervoarele sunt ermetice. Urina iepurelui, care este nocivă şi are un miros neplăcut, se scurge la fundul rezervorului, iar fecalele în stare solidă acoperă suprafața urinei din rezervor.
Rămăşițele de aer nociv sunt absorbite de o țeavă specială. Sistemul de evacuare a dejecțiilor cu care sunt echipate modulele de cuşti exclude practic contactul iepurilor cu dejecțiile, inclusiv cu mirosul. Coccidia, care la început se dezvoltă în organismul iepurelui şi nu prezintă pericol, în contact cu dejecțiile, într-un interval de 7 zile, la căldură, devine foarte periculoasă.
Construcția modulelor de cuşti dă posibilitate iepurilor să mănânce zi şi (mai ales) noapte, ceea ce este foarte important, deoarece stomacul lor se deosebeşte radical de cel al altor animale.
Stomacul iepurelui nu se poate contracta şi hrana este împinsă în esofag cu o altă porție de hrană. Saliva la iepure se secretă permanent (o şuviță) şi nu numai atunci când primeşte hrana, ca alte animale. Stomacul secretă suc gastric, indiferent dacă iepurele are hrană sau nu. De aceea trebuie asigurată hrană permanent.
Adăpătorile sunt prevăzute cu recipiente în care sunt introduse cu gâtul în jos două vase de plastic, a câte 5-7 litri fiecare.
Apa din vase se scurge până la un anumit nivel, care se menține constant, în funcție de cantitatea de apă consumată.
Apa în vas se menține datorită rarefierii aerului din acesta. În aerul rarefiat, microbii pot supraviețui, dar nu pot să se înmulțească şi astfel calitatea apei nu se depreciază.
Iarna, apa se încălzeste până la temperatura corpului iepurelui, folosind încălzitorul electric. Construcția cuibului, care imită o vizuină naturală, unde iepuroaica poate să fete puii fără să fie stresată.
Cel mai important lucru este încălzirea cuibului în partea de jos cu ajutorul termoforului electric, când temperatura este mai scăzută de + 8ºC.
Energia electrică folosită dă un impuls de creştere mare şi din start, deoarece puiul consumă toată energia din laptele mamei sale pentru creştere, nu şi pentru încălzirea corpului său.
Tehnologia prevede conducerea fermei folosind computerul şi un program special, care întocmeşte planul zootehnic pentru fiecare zi, efectuează selecția, etc.
Dacă crescătorul nu are computer, planul zootehnic se întocmeste folosind metode speciale.
Tehnologia descrisă asigură creşterea iepurilor sănătosi, calitativi, care după bonitare se pot valorifica altor fermieri, sau pentru carne.
