Sacrificarea iepurilor şi jupuirea

Sacrificarea şi jupuirea iepurilor într-o crescătorie este un proces destul de simplu. După cum spuneam şi în articolul scris acum câteva zile "primi paşi în iniţierea unei afaceri cu iepuri", sunt anumite lucruri care nu le poţi face, sau nu ţin de abilităţile tale.
Întotdeuna cere ajutor, informează-te şi chiar educă-te.






Nu sacrificaţi iepurii care:

- au pui sau aşteaptă pui
- sunt tineri, mai puţin de 3 luni
- animale bolnave
- prezintă răni sau sunt slabi


Pentru sacrificarea iepurilor ai nevoie de anumie ustensile şi de puţină tărie şi curaj.

- un cuţit cu lama lungă de 20 de cm
- un cuţit pentru a jupui de 10 cm
- un lighean cu apă (pentru depozitarea carcasei)
- un castron pentru depozitarea organelor
- un suport metalic pentru atârnarea şi efectuarea jupuirii iepurelui
- o găleată pentru sânge şi cap
- o sursă de apă curentă pentru spălarea carcasei de impurităţi


Principalele etape ale sacrificarii iepurilor în gospodaria proprie sunt:

- Transportul
- Asomarea
- Sacrificarea
- Jupuirea
- Eviscerarea
- Igienizarea carcasei
- Transarea
- Depozitarea produselor şi a subproduselor temporar


1. Transportul animalului din cuscă la locul de sacrificare trebuie făcut rapid, locul cu pricina trebuie sa fie la o distanţă de maxim 20 de metri.
Imobilizaţi animalul pentru a vă uşura munca. Imobilizarea poate fi obţinută prin fixarea picioarelor din spate a iepurelui în suportul metalic de agăţare (dacă efectuam sacrificarea de unul singur) .

2. Asomarea
asomare = orice procedeu care, atunci când este aplicat unui animal, induce o stare de inconştienţă. Această stare trebuie să dureze până la survenirea morţii, fiind deci un mijloc de evitare a suferinţelor inutile.

Există mai multe metode ce pot produce asomarea sau moartea fără suferinţă:

- lovirea puternică cu un obiect contondent la baza osului occipital (la ceafă)
- smucirea bruscă a capului şi trupului în direcţii opuse
- răsucirea capului la 360 de grade (rezultând fracturarea instantanee a coloanei vertebrale şi secţionarea măduvei spinării în zona cervicală)
- electrocutarea ( nerecomandată în condiţii de gospodărie)

Asomarea este foarte importantă pentru tine cât şi pentru iepure. Puteţi provoca dureri foarte mari animalului care au ca rezultat ţipete foarte greu de uitat. Dacă ai nevoie de ajutor nu ezita să ceri.

3. Sacrificarea

După  imobilizarea iepurelui şi inducerea stării de asomare urmează moartea propriuzisă.
Procedeul constă în decapitatea animalului printr-o singură mişcare a cuţitului de 20 de cm, apăsând din ce în ce mai tare în timp ce tăietura se adânceşte.

"Pe plan longitudinal secţiunea începe obligatoriu cu coloana vertebrală (paralizând în totalitate iepurele), continuă cu arterele carotide (provocând o sângerare abundentă) şi se finalizează cu laringelele şi traheea. Imediat după decapitare gâtul animalului va fi dirijat spre găleata aflată la indemână (pentru recoltarea jetului sangvin)."

4. Jupuirea

Imediat după sacrificare are loc jupuirea, trebuie efectuată cât mai rapid la cald (pielea se jupoaie mai greu dupa un cadavru rece). Jupuirea începe printr-o secţionare a pielii membrelor posterioare de la nivelul jaretelor.
De la această incizie se face o nouă secţiune până în regiunea anusului, incizie care merge pe ambele feţe interne ale coapselor. Apoi, pielea se taie uşor în jurul anusului şi se deloletează de pe coadă.
În cele din urmă se practică o incizie similară şi la membrele anterioare. O dată făcute aceste incizii, blana se trage uşor de pe carcasă (operaţia se face strict manual), începând cu partea posterioară spre partea anterioară.

5. Eviscerarea

Folosind cuţitul de 10 cm secţionăm median abdomenul iepurelul, dinspre membrele posterioare spre torace. Scoateţi intestinele şi depozitaţile în găleată.
Rinichii , ficatul ,plămânii şi inima vor fi spălate , tăiate în 2 şi aşezate în farfurie. În mod obligatoriu de pe ficat va fi indepărtată vezica biliară întrucât conţine un lichid foarte amar numit bila ( o veţi recunoaşte imediat după culoarea verde).

Foarte important

Dacă observaţi umflături ale oraganelor, pete roşii, ficat infestat cu coccidii de culoare albă, răni interne şi suspectaţi animalul de diferite boli cel mai indicat este să incineraţi toate produsele şi subprodusele rezultate.

6. Igienizarea carcasei

Picioarele se vor secţiona iar carcasa se va spăla bine sub jet de apă timp de 1-2 minute, până eliminăm orice urmă de impuritate sau păr.

Analizaţi foarte bine carcasa atât pe exterior cât şi pe interior pentru a depista eventuale boli ale sistemului osos sau musculuar. Aşa puteţi să analizaţi şi să trageţi concluzii despre dezvoltarea iepurilor din propria fermă.

7. Tranşarea

Tranşarea iepurelui este foarte uşor de realizat. După tăierea tendoanelo din jurul articulaţiilor, acestea se pot răsuci foarte usor. Mare atenţie!!! Nu încercaţi forţarea articulaţiilor sau a oaselor prin rupere deoarece vă puteţi accidenta. În funcţie de mărimea animalului şi de numarul lor, îi poţi sorta, pulpă la pulpă şi costiţă la costiţă. Sau îl poţi face întreg la cuptor. (o reţetă gustoasă aici)

 8. Depozitarea temporară a produselor şi subproduselor obţinute

Cel mai important, nu amestecaţi organele interne cu carnea. După scurgerea sângelui din bucaţile de carne se vor spăla şi se vor lăsa la zvântat timp de 10 minute după care se pot congela sau refrigera.

[Citeşte mai mult...]

Ce trebuie să stii

1. Este indicată cresterea iepurilor până la vârsta de 4 luni, după care greutatea lor încetează să se mărească, iar consumul de hrană se măreste, deoarece începe să se îngrase, iar pentru obținerea unui gram de grăsime se consumă o cantitate de hrană de trei mai mare decât pentru un gram de țesut muscular.

2. Iepurele până la sacrificare (4 luni) consumă pentru fiecare kilogram de greutate vie 3 kilograme de furaj combinat, ceea ce este de 2-3 ori mai puțin decât pentru cresterea taurinelor.

3. La vârsta de 4 luni, se termină prima năpârlire, iar alta începe peste 10-15 zile după terminarea acesteia, deci iepurele trebuie sacrificat în acest interval si atunci blănița va fi de o calitate deosebită.

4. Lăsați iepuri de prăsilă de la fătarea a doua si a treia, pentru că în această perioadă alăptarea este cea mai bună (iepuroaica are mult lapte).

5. Completați ferma numai cu iepuri de prăsilă sănătosi, procurați din ferme cunoscute si trecuți prin perioada de carantină.

6. Nu procurați în nici un caz iepuri pentru prăsilă de la oameni necunoscuți, din piețe sau iepuri care au fost înțărcați mai devreme de 60 de zile, sau care s-au născut vara.

7. Iepuroaicele slabe, care cântăresc mai puțin de 4 kg, nu se montează, deoarece sau nu vor făta sau vor da nastere unor iepuri slabi.

8. Hrana trece prin tubul digestiv într-un interval de 60-72 ore.

9. Ficatul la iepure este destul de mare si are o greutate de 80-120 g.

10. Nu se vor introduce iepuri în custi nedezinfectate, în locul celor care au murit, al celor care au fost sacrificați de necesitate, sau al celor care au fost eliminați de la reproducție.

11. Vizitatorilor fermelor de iepuri le este interzis categoric să atingă iepurii, sau să-i hrănească, pentru că acest lucru poate periclita sănătatea iepurilor.

12. Pentru colectarea iepurilor morți, este necesar un ambalaj închis, iar cadavrele după inspecție trebuie imediat arse.

13. Mărimea optimă a unei ferme familiale trebuie să nu fie mai mică de 100 – 200 femele. Pentru deservirea acestei ferme, sunt necesari 2-4 lucrători.
Suprafața ocupată este de 0,2-0,3 ha. Pentru fiecare 100 femele cu iepurii lor, sunt necesare (în funcție de productivitate) 2-3 ha de fânețe.

14. De la un iepure, într-un an, se colectează 100-150 kg de dejecții, care sunt de 1,6-1,8 ori mai calitative decât cele de la vaci.

15. Cel mai mare dusman al iepurilor nu sunt bolile, ci părerea eronată, larg răspândită în legătură cu acest lucru.
De pildă, în Franța există organisme speciale, care, după control, eliberează licențe doritorilor de a se ocupa cu cresterea iepurilor.
Iepurele este un animal maximalist: sau totul sau nimic.
Dacă lucrul este organizat corespunzător tehnologiei, numai de la prelucrarea dejecțiilor unui iepure se pot obține într-un an 50-60 kg biohumus, cu o valoare de 5-6 Euro.

16. Muzica influențează benefic cresterea iepurilor, începând cu nasterea, micsorează stresul, iepurii devin mai linistiți, se dezvoltă mai bine, greutatea lor se majorează cu 10-15 %.

17. De la o pereche de iepuri, în doi ani se pot obține 100.000 de iepuri.
În Australia, timp de câteva zeci de ani, iepurii s-au înmulțit până la un număr de 4.000.000.000 exemplare, care au distrus toată vegetația, au început să urce în copaci si să mănânce frunzele.

[Citeşte mai mult...]