Uscarea si curatarea pielicelelor de iepure

CURATAREA PIELII

Daca dupa jupuire pe piele a mai ramas un strat de grasime acesta se va indeparta, altfel pielea nu va putea fi prelucrata pentru conservare.

 

1. Grasimea se va curata cu ajutorul foarfecelor curbe, apoi se va razui cu cutitul.

2. Pielea animalelor mici va fi presarata dupa cura tare, cu amidon, care va absorbi resturile de grasime.

3. Daca pielea nu se prelucreaza imediat, dupa cura tarea grasimii va trebui intoarsa cu parul in interior si presarata cu un amestec de sare si alaun dupa formula:

- clorura de sodiu l 000 g

- sulfat dublu de aluminiu si potasiu ......400 g

Se freaca bine pe partea jupuita, se intoarce cu parul in afara, se face sul si se leaga cu s 12212s1813m foara, tinind-o astfel trei zile.in ziua a patra se desface sulul, se scutura bine de sare si alaun si se atirna intr-un loc intu necos si uscat.

Pieile de animale mici care nu se prelu creaza imediat, trebuie tinute la sare 2-3 zile, sara murindu-le zilnic. In acest scop se freaca bine cu sare zonele cu indoituri, cu buzunare etc. altfel mai tirziu parul se va smulge si pielea se va deteriora.

4. Pieile uscate pastrate nelucrate mai mult timp, trebuie reconditionate pentru prelucrare.

RECONDITIONAREA PIEILOR

Dupa tratarea cu sare si alaun, pieile conservate vor fi cufundate 10-12 minute in urmatoarea solutie:

Apa l 000 cm3 sare de bucatarie 50 g

1. Se lasa in solutie pina se inmoaie bine, apoi se scot si se scurg.

2. Dupa ce pielea s-a scurs bine, fara a fi lasata sa se usuce, se seruieste.

SERUIREA SAU CIRNOSIREA PIEILOR

Seruirea sau cirnosirea pieilor consta din cura tarea buna a partii fara par pentru:

a) conservarea pe o durata cit mai lunga;

b) pastrarea elasticitatii;

c) asigurarea rezistentei in operatiie ulterioare.

Seruirea se executa fie pe o coasa fixa sau mane vrata cu mina, fie cu ajutorul unui cutit.

l. In seruirea pe coasa fixa coasa este fixata intr-o capra speciala de lemn. Pielea este trasa cu atentie pe taisul coasei manevrind-o paralel cu coasa astfel incit sa rada tot tesutul conjunctiv subcutanat.

2. In seruirea cu coasa manevrata manual, pielea este intinsa cu partea acoperita de par pe o scindura neteda sau cu suprafata usor convexa. Scindura este sprijinita cu un capat pe pamint si cu celalalt pe o capra sau pe un scaun la inaltimea coapselor opera torului, care, stind cu fata spre capra sau scaun va manevra coasa cu taisul orientat spre capatul scindurii sprijinit pe pamint, tinind-o paralel cu suprafata de curatat. Manevrind coasa inainte si inapoi vom indeparta tot tesutul conjunctiv si o parte din derm, pielea devenind elastica si destul de subtire ca sa fie maleabila.

3.Seruirea cu cutitul se practica tot pe scindura, solicitind un efort proportional cu marimea pielii de prelucrat.

Dupa seruire pielea se introduce timp de 10 ore in solutie de piclaj. Pieile care n-au fost seruite imediat dupa jupuire, se presara cu sare fina de bucatarie, apoi se intorc cu parul inafara si se tin astfel 24-48 ore; apoi pieile groase si vechi se fatuiesc.

4.Fatuirea este o noua operatie de seruire care urmareste indepartarea tesutului hipodermic inmuiat intre timp.

Operatia se face dupa aceleasi reguli ca si prima seruire, dupa care pielea se introduce in solutia de piclaj.

mai multe detalii pe http://www.scritub.com

[Citeşte mai mult...]

Uriașul Belgian

Uriașul Belgian

În jurul anului 1825, crescătorii belgieni lucrau la o nouă "specie" de iepure, mult mai mare și mai bine dezvoltată care s-a impus în toată lumea. Totul a pornit undeva în districtul Gand din provincia belgiana Flandra.
Rasa a fost preluată și din nou prin selecție, factori de mediu, încrucișări și nu în ultimul rând din dornița crescătorilor din diferite țări de a creea noi soiuri, s-au fixat caracterele dorite și așa au apărut o serie de denumiri, precum Uriașul German, Uriașul Maghiar.
O caracteristică convenabilă este dezvoltarea rapidă a tineretului, care în a III-a lună pot atinge greutăți ce trec de 3 kg, fapt ce permite crearea liniilor de masculi pentru încrucisările industriale. Greutatea medie adulților este de 7-8 kg, dar sunt exemplare ce ajung și la 12 kg. Femelele sunt apte de reproducție la 8 luni (după această vârsta se pot îngrăsa și deveni sterile), iar masculii la 9 luni. Prolificitatea medie este de 8-10 pui la fătare.


Caracteristici speciale:

- partea craniană este bine dezvoltată, ochii mici, de culoare brună la iepurii de culoare închisă și roz la cei de culoare deschisă;
- urechile sunt lungi (20-22 cm), cu vărfurile rotunjite, mobile și ținute în formă de V;
- gătul este relativ gros, salba aproape inexistentă la masculi; la female, salba este ușor dezvoltată, întinzându-se pe membrele anterioare;
- corpul este cilindric, cu pietul și crupa largă, linia spinării dreaptă sau puțin lăsată și bine dezvoltată;
- membrele sunt musculoase, puternice, unghiile brun-negricioase sau albe (de culoarea părului de pe trunchi);
- culoarea blănii poate ajunge de la albă până la negru trecând prin maro și cenușiu.

[Citeşte mai mult...]

Hrănitoare pentru iepuri confecţionate

Până să mă documentez pe internet, le dădeam mâncare în diferite vase improvizate. Pierdeam foarte multă mâncare și timp.
Văzusem pe net poze dintr-o fermă de iepuri pusă la punct din toate punctele de vedere. M-au impresionat sistemele de hrană și apă. Binențeles că nu am vrut niciodată un sistem complex, ci unul care să îmi ușureze munca și să îmi reducă cheltuielile, doar asta căutăm toți. Așa că dacă vrei să faci ceva cu adevărat profitabil pentru tine, pune-ți la punct un sistem de hrană. (pe lângă cel de apă și curătâțenie - mai multe detalii la adăpători și la cum să constriești cușca perfectă)


De ce să realizăm hrănitori speciale?


- hrănirea se face mult mai ușor (pierderile sunt aproape nule)
- curățenia este mult mai rapidă
- nu riscăm îmbolnăvirea urecheaților
- nu contaminăm mâncarea (este închisă)
- rețeta de hrană pentru îngrăsarea rapida a iepurilor - link


Cum să construiești o hrănitoate homemade. Pozele nu îmi aparțin, sunt culese de pe internet, dar ideea contează.

[Citeşte mai mult...]

Fonduri europene pentru ferma de iepuri

Să nu mă lungesc la infinit nu voi dezvălui nicio metodă de obținere a Fondurilor Europene pentru o ferma de iepuri. Voi exemplifica anume lucruri necesare.
După părerea mea este cam așa:
- ori ai bani și obții fondurile europene ușor
- ori ești prea bun în ceea ce faci și ști cu ce se mănâncă
- ori ești mult prea norocos


Fondurile Europene nu se obțin bătând din palme sau știu eu cum. Ai nevoie de o afacere bine pusă la punct din toate punctele de vedere. Și cum nicunul dintre noi nu este pregătit pentru așa ceva, va trebui să plătim pe cineva, adică avem nevoie de bani. Și mai mult de atât învestiția inițială tot trebuie să o suporți tu. Asa că după părerea mea apucă-te de treabă (dacă ai bani, sau dacă ai plăcerea și timpul necesar) și după ce toate merg așa cum trebuie poți să te gândești și la niște fonduri europene.
Marea majoritatea dintre voi se gândesc la investiți de zeci de mii de euro. După părerea mea poți începe un mini bussines și cu o singură familie de iepuri. Eu am primit cadou prima mea pereche de iepuri, după care a devenit o pasiune.
Cel mai bine este să începi cu o pereche sau cu cel mult o familie, atunci când nu dispui de mulți bani sau nu vrei să îi riști. În primul rând trebuie să îți placă, să ai și puțină stofă de vânzător.

Și cum se zice din popor "se înmulțesc ca iepurii" deja din primul an poți să ai 50 de iepuri pe puțin de la o singură familie. Încercă să vinzi în propriul oraș, pe internet, să te documentezi să mergi la tărgurile speciale.
Afacerea vine ușor și în timp, dar va fi una durabilă, deoarece înveți din mers. Fondurile Europene vor veni ca și o mică investiție, "șutul în fund".
Așa că dragii mei nu vă gîndiți că puteți face afaceri cu un capital zero și accesa Fonduri Europene pentru afaceri cu iepuri.

[Citeşte mai mult...]

Bonitarea iepurilor

Sunt constituie operațiunea de apreciere multilaterală și cât mai completă a iepurilor. Se face de mai multe ori în timpul anului: prima dată la înțărcarea tineretului, apoi la vârsta de 4 luni și la vârsta de reproducție. Pentru iepurii adulți, bonitarea se face de obicei toamna, când crescătorul este pus în situația de a face o ultimă clasare a efectivelor, în vederea completării și reținerii în crescătorie a mătcii pentru anul viitor și valorificării producției respective.

Bonitarea se bazează pe sănătatea și starea de întreținere a iepurilor, urmărindu-se în special clasarea efectivelor după însușirile de calitate ale tipului respectiv de producție:
- la iepurii pentru came: după conformație, dezvoltarea regiunilor corporate și după greutatea vie (spor de creștere);
- la iepurii pentru reproducție: după origine, exterior, prolificitate, producție și descendenți;
- la iepurii pentru blană: după culoarea și desimea blanei;
- la iepurii pentru păr (lână): după gradul de acoperire a corpului cu lână, cantitatea de fire lungi și scurte și calitatea lânii.

La femele se urmăreste în plus instinctul matern și producția de lapte, care se apreciază după numarul iepurașilor înțărcați la doua din cele mai numeroase fătări din cursul anului (media trebuie sa fie de cel puțin 6 bucăți).
Bonitarea se face după metoda punctelor, apreciindu-se iepurii după exteriorul rasei respective sau al tipului de producție, conform datelor de mai jos:
Il-a (70—80 puncte) si a Ill-a (60—70 puncte).
În urma bonitării se formează nucleul de reproducere, grupa de producție și reforma. Completarea efectivului matca (de reproducție) se face anual, în proporție de 30%, cu tineret de înlocuire ales de la cele mai bune femele și în special din fătările de primavară. Tineretul ales în lotul de reproducție trebuie sa fie complet sănătos, bine întreținut și să aibă greutatea vie prevăzută în standardul raselor respective din taita de origine.

[Citeşte mai mult...]

Gestaţia la iepuri

După monta, ajungem şi la gestaţia iepurilor. După 6-7 zile de la monta, iepuroaica se aduce în cusca masculului pentru a verifica dacă este "grea". Nu recomand această medotă deoarece uterul femelei iepure este în formă de y şi poate găzdui două sarcini concomitent. (mai multe detalii - monta iepurilor)
Dar este cea mai răspandită medota şi o vom folosi şi noi. Dacă iepuroaica nu mai stă la montă sau scoate sunete ciudate, atunci gestaţi a avut loc.

Perioada de gestaţie durează între 30-32 de zile, la o temperatură optimă după 30 de zile fată.(mai multe detalii - fătarea la iepuri)
Diagnosticul gestaţiei se face prin palpare la 12-14 zile de la ultima montă, când embrionii (de formă rotundă) se simt aşezaţi în lanţ în regiunea posterioară a pântecelui.
 Odată gestantă femela iepure nu mai trebuie mutată din cuscaă ferită de zgomote şi animale de casă.

 Pentru o dezvoltare ca la carte, hrana trebuie sa fie atât calitativă câti şi nutritivă:
 - femelelor gestante să li se administreze raţii nutritive cât mai complete, alcătuite din nutreţuri proaspete şi de cea mai bună calitate. (grâul este foarte bun pentru iepuroaice după ce fată, creşte cantitatea de lapte).
- să aibă la dispoziţie tot timpul apă proaspătă
- aşternutul iepuroaicelor să fie uscat şi curat, iar adăpostul să fie bine ventilat

[Citeşte mai mult...]

Fătarea la iepuri

Inainte cu o săptămână ca iepuroaica să fete, trebuie să dezinfectăm şi să curăţăm foarte bine cuşca. În tot acest timp iepuroaica este foarte neliniştită şi îşi pregăteşte cuibul zmulgând păr de pe pântece.
Tineţi minte, la momentul cu pricina iepuroiaca trebuie să aibă cusca curată, hrana de calitate şi apă proaspătă. De cele mai multe ori iepuroaicele îşi devorează pui dacă nu au apă în cuscă pentru aşi potoli setea.

În marea majoritate a timpului fătarea are foc noaptea şi dureaza 30-40 de minute. O iepuroaică poate naşte 10-12 pui dar şi mai mulţi, media este 7. O iepuroaică nu poate alăpta mai mult de 8 iepuri deodată, după numarul mameloanelor.

Pentru a putea controla cuibul trebuie să înlăturăm iepuroaica (intr-o cuşcă vecină), să ne spălăm pe mâini cu săpun fără miros şi să ne frecăm mâinile cu frunze de pelin sau pătrunjel.
Puii căzuţi din cuib trebuiesc aduşi inapoi, iar dacă sunt mai mulţi de 8, restul iepurilor mutaţi la o iepuroaică doică. (acelaşi lucru se practică şi atunci când iepuroaica mamă moare)
Iepurele va fi adus în cuşcă după aproximativ o ora, să dispară mirosul omului.
Introducerea puilor străini în boxa iepuroaicei-doică nu se face în prezenţa acesteia şi numai după ce mai întâii crescatorul va trece cu mâna frecată cu o plantă mirositoare peste capul mamei-doici pentru ca aceasta să poată recunoaşte noii-oaşpeţi, după acelaşi miros. (mai este cunoscut şi sub numele de sistemul "cuc")

Foarte important!!!
O atenţie deosebită se va da pentru păstrarea liniştei complete, interzicerea vizitelor şi ferirea de orice animate (câini, pisici, şoareci). Deranjarea culcusului fără măsuri de precauţie (izolarea femelei şi producerea unor mirosuri cu care să fie obişnuită) ivirea unei persoane străine, precum şi numai trecerea unui soarece prin boxă, sânt cauze care determină iepuroaica să-şi omoare puii şi uneori chiar să-i mănânce.
Acest instinct este moştenit de la strămoşii lor, de când trăiau în sălbaticie.

[Citeşte mai mult...]

Reţete de hrană pentru iepurii puşi la îngrăşat

 Într-o crescătorie respecabilă ritmul de îngrăşare al iepurilor este direct proporţional cu profitul. Cu cât un iepure creşte mai repede într-un timp scurt, cu atât greutatea lui ca şi carcasă este mai mare. Adica mai mulţi bani pentru crescător.
Două dintre cele mai importante procese sunt castrarea şi hrănirea.



Reţeta de furaj culeasă de pe internet

• Rp/Ovaz uruit 24 ;
• orz uruit 30 ;
• tărâţe de grâu 35 ;
• făina de carne 7,5 ;
• mangal (cărbune de lemn) 3 ;
• sare 0,5.

Nu recomand făina de peşte, laptele praf şi făina de carne, sau orice gen de alimentaţie bazată pe componente de origine animală,  nu este o alimentaţie naturală pentru iepuri.
 Eu nu folosesc niciun fel de hrană din provenienţp animală. Dar după cum bine stiţi pentru profit, unele ferme cresc iepurii şi cu surse alternative. Diferenţa este foarte vizibilă. Dar o carne bună este una naturală.

Reţeta de îngrăşare - modificată

• Rp/Ovaz uruit 24,5 ;
• orz uruit 30 ;
• tăraţe de grâu 37 ; 
• mazăre furajeră uruită 3 ; 
• soia uruită 2
• mangal (cărbune de lemn) 3 ;
• sare 0,5.

Pentru o bună completare a reţetei puteţi folosi cartofi fierţi, lucernă şi vitamine. Nu faceţi exces cu lucerna, dar ţineti cont iepurele trebuie să aibă tot timpul ceva de ros.

[Citeşte mai mult...]

Dăunători în ferma de iepuri

După cum spuneam şi în articolele precedente prevenirea este mult mai uşoară decât tratarea.
Dăunători în ferma de iepuri sunt mulţi... de la ţânţari şi insecte până la şobolani şi pisici.
Chiar şi noi putem să jucăm rolul de dăunători în ferma de iepuri, hrana şi curăţenia pot fi elemente cheie, dar în timp experienţa îşi va spune cuvântul.

Cei mai răspândiţi dăunători pot fii:

Şoarecii şi şobolanii

Sunt foarte periculoşi atât pentru fermă cât şi pentru sănătatea noastră. Încercaţi în primul rând să evitaţi chemarea acestor rozătoare în fermă. Acoperiţi întotdeuna hrana şi încercaţi să o ţineţi în recipiente cât mai tari şi mai greu accesibile (evitaţi sacii de rafie şi pânză). Păstraţi întotdeuna curăţenia în fermă şi nu lăsaţi resturi de hrană pe jos. O singură trecere a şoarecelui prin cuşca unei iepuroaice prospăt fătată poate aduce dezastrul. (iepuroaica simţindu-se ameninţată îşi va mânca proprii pui)
Nu încercaţi să-i otrăviţi, riscaţi îmbolnăvirea iepurilor. Şobolanii sunt o specie destul de inteligentă... acolo unde unul a murit celălalt nu va mai mânca.
De preferat să mutaţi temporar iepurii până scăpaţi de probleme. Sau montaţi capcane. Mulţi dintre voi găsesc rezolvarea în pisici.

Pisica şi câinele

Toţi avem pe lângă casă animale de companie, câine, pisică, etc. Pisicile sunt foarte bune în gospodărie, pentru prinderea şoarecilor, ba chiar îi ţine departe de casă. Ca orice animal pisica îşi marchează teritoriul, iar mirosul de urină ţine şoarecii la distanţă. Atât pisica cât şi câinele pot transmite paraziţi periculoşi la iepuri. De aceea vă recomand să ţineţi animalele de casă departe de iepuri. Boala se numeşte Toxoplasmoza.

Insecte

Mixomatoza este boală gravă a iepurilor de casă şi este provocată de muşcătura insectelor, muşte, ţânţari, pureci care au înţepat anterior iepurii sălbatici. Dacă iepurele începe să se umfle în diverse părţi, ochi, urechi, nas, gură, zona genitală şi anală şi este letargic, nu mănâncă şi cade din picioare trebuie dus urgent la veterinar, pentru că în 8 zile poate muri. Iepuraşii vaccinaţi nu fac Mixomatoză, vaccinul are eficacitate jumătate de an, prin urmare dacă este o zonă cu probleme, duceţi animalul de companie la veterinar să fie vaccinat din timp.
Tot prin înţepăturile insectelor este transmisă şi boala Bornash, care se manfiestă prin pierderea echilibrului, iepurele stă cu capul pe podea, e ameţit.
Pateleurosa este o boala determinată de bacterii care există la toţi iepurii în mucoasa nazală şi care se înmulţesc foarte mult dacă animalul de companie este expus la factori agresivi cum ar fi curent, frig, umezeală care slăbesc imunitatea. Dacă animalul e zburlit, letargic cu nasul lipit şi acoperit de praf şi cruste, trebuie dus urgent la veterinar, altfel într-o săptămână moare.

[Citeşte mai mult...]

Castrarea iepurilor

Creşti iepuri din pasiune sau pur şi simplu iubeşti cunicultura?
Atunci ar trebui să ţi cont şi de castrarea urecheaţilor. Eu unul cresc iepuri pentru mine, din dorinţa de a avea carne proaspătă în frigider. Nu am fost nevoit să castrez niciodată iepurii, însă mă gândesc să îmi măresc producţia de iepuri din primăvară. Chiar daca voi fi nevoit să îi castrez pe câţiva dintre ei voi apela la un profesionist.

Beneficiile castrării iepurilor crescuţi ca şi animale de companie:

- un iepure castrat este mai liniştit (odata ajunşi la "adolescenţă" devin foarte agresivi, rod tot ce prind în cale, cabluri, încălţăminte, mobilă - după castrare acest obicei nu dispare în totalitate!)
- nu îşi mai marchează cu urina teritoriul (pentru cei ţinuţi în casă este un beneficiu major)
- principalul scop nu se va mai înmulţii (foarte important atunci când deţii o pereche de iepuri în casă)

Beneficiile castrării iepurilor crescuţi în ferme:

- un iepure castrat trăieşte mai mult decât media de vârstă
- scade riscul de infecţii ale tractului urinar şi diminuează apariţia cancerului
- iepurii castraţi se vor îngrăşa mai mult şi mai repede (un aspect major pentru o afacere cu iepuri, tocmai de aceea este obligatoriu castrarea lor, pentru creşterea profitului)


Perioada optimă pentru castrarea iepurilor

Pentru iepurii de sex masculin perioada optimă pentru castrare este între 3 şi 5 luni.
Pentru iepurii de sex feminin momentul castrării trebuie efectuat la maturitate sexuală deplină, între 4-6 luni.
Cu cât iepurele este mai bătrân cu atât apar complicaţii în efectuarea operaţie de castrare.

Operaţia propriu-zisă de castrare a iepurilor

Procedeul de sterilizare a femelelor este puţin mai complex, constă în eliminarea organelor de reproducere. După anestezie operaţia este efectuată pe abdomen, după care medicul leagă vasele de sânge care merg spre tractul reproductiv şi elimină complet aparatul reproducător. Incizia abdominală este cusută prin copci şi sterilizată cu antibiotice.

În cazul masculilor doctorul veterinar va face o incizie în scrot şi va îndepărta testiculele.
Mare atenţie! Iepurele mai poate păstra material de reproducere în tractul urinar până la 2 luni.

Medicul veterinar să fie cu experienţă în domeniu, să aibe la activ câteva operaţii de castrare.

[Citeşte mai mult...]

Sacrificarea iepurilor şi jupuirea

Sacrificarea şi jupuirea iepurilor într-o crescătorie este un proces destul de simplu. După cum spuneam şi în articolul scris acum câteva zile "primi paşi în iniţierea unei afaceri cu iepuri", sunt anumite lucruri care nu le poţi face, sau nu ţin de abilităţile tale.
Întotdeuna cere ajutor, informează-te şi chiar educă-te.






Nu sacrificaţi iepurii care:

- au pui sau aşteaptă pui
- sunt tineri, mai puţin de 3 luni
- animale bolnave
- prezintă răni sau sunt slabi


Pentru sacrificarea iepurilor ai nevoie de anumie ustensile şi de puţină tărie şi curaj.

- un cuţit cu lama lungă de 20 de cm
- un cuţit pentru a jupui de 10 cm
- un lighean cu apă (pentru depozitarea carcasei)
- un castron pentru depozitarea organelor
- un suport metalic pentru atârnarea şi efectuarea jupuirii iepurelui
- o găleată pentru sânge şi cap
- o sursă de apă curentă pentru spălarea carcasei de impurităţi


Principalele etape ale sacrificarii iepurilor în gospodaria proprie sunt:

- Transportul
- Asomarea
- Sacrificarea
- Jupuirea
- Eviscerarea
- Igienizarea carcasei
- Transarea
- Depozitarea produselor şi a subproduselor temporar


1. Transportul animalului din cuscă la locul de sacrificare trebuie făcut rapid, locul cu pricina trebuie sa fie la o distanţă de maxim 20 de metri.
Imobilizaţi animalul pentru a vă uşura munca. Imobilizarea poate fi obţinută prin fixarea picioarelor din spate a iepurelui în suportul metalic de agăţare (dacă efectuam sacrificarea de unul singur) .

2. Asomarea
asomare = orice procedeu care, atunci când este aplicat unui animal, induce o stare de inconştienţă. Această stare trebuie să dureze până la survenirea morţii, fiind deci un mijloc de evitare a suferinţelor inutile.

Există mai multe metode ce pot produce asomarea sau moartea fără suferinţă:

- lovirea puternică cu un obiect contondent la baza osului occipital (la ceafă)
- smucirea bruscă a capului şi trupului în direcţii opuse
- răsucirea capului la 360 de grade (rezultând fracturarea instantanee a coloanei vertebrale şi secţionarea măduvei spinării în zona cervicală)
- electrocutarea ( nerecomandată în condiţii de gospodărie)

Asomarea este foarte importantă pentru tine cât şi pentru iepure. Puteţi provoca dureri foarte mari animalului care au ca rezultat ţipete foarte greu de uitat. Dacă ai nevoie de ajutor nu ezita să ceri.

3. Sacrificarea

După  imobilizarea iepurelui şi inducerea stării de asomare urmează moartea propriuzisă.
Procedeul constă în decapitatea animalului printr-o singură mişcare a cuţitului de 20 de cm, apăsând din ce în ce mai tare în timp ce tăietura se adânceşte.

"Pe plan longitudinal secţiunea începe obligatoriu cu coloana vertebrală (paralizând în totalitate iepurele), continuă cu arterele carotide (provocând o sângerare abundentă) şi se finalizează cu laringelele şi traheea. Imediat după decapitare gâtul animalului va fi dirijat spre găleata aflată la indemână (pentru recoltarea jetului sangvin)."

4. Jupuirea

Imediat după sacrificare are loc jupuirea, trebuie efectuată cât mai rapid la cald (pielea se jupoaie mai greu dupa un cadavru rece). Jupuirea începe printr-o secţionare a pielii membrelor posterioare de la nivelul jaretelor.
De la această incizie se face o nouă secţiune până în regiunea anusului, incizie care merge pe ambele feţe interne ale coapselor. Apoi, pielea se taie uşor în jurul anusului şi se deloletează de pe coadă.
În cele din urmă se practică o incizie similară şi la membrele anterioare. O dată făcute aceste incizii, blana se trage uşor de pe carcasă (operaţia se face strict manual), începând cu partea posterioară spre partea anterioară.

5. Eviscerarea

Folosind cuţitul de 10 cm secţionăm median abdomenul iepurelul, dinspre membrele posterioare spre torace. Scoateţi intestinele şi depozitaţile în găleată.
Rinichii , ficatul ,plămânii şi inima vor fi spălate , tăiate în 2 şi aşezate în farfurie. În mod obligatoriu de pe ficat va fi indepărtată vezica biliară întrucât conţine un lichid foarte amar numit bila ( o veţi recunoaşte imediat după culoarea verde).

Foarte important

Dacă observaţi umflături ale oraganelor, pete roşii, ficat infestat cu coccidii de culoare albă, răni interne şi suspectaţi animalul de diferite boli cel mai indicat este să incineraţi toate produsele şi subprodusele rezultate.

6. Igienizarea carcasei

Picioarele se vor secţiona iar carcasa se va spăla bine sub jet de apă timp de 1-2 minute, până eliminăm orice urmă de impuritate sau păr.

Analizaţi foarte bine carcasa atât pe exterior cât şi pe interior pentru a depista eventuale boli ale sistemului osos sau musculuar. Aşa puteţi să analizaţi şi să trageţi concluzii despre dezvoltarea iepurilor din propria fermă.

7. Tranşarea

Tranşarea iepurelui este foarte uşor de realizat. După tăierea tendoanelo din jurul articulaţiilor, acestea se pot răsuci foarte usor. Mare atenţie!!! Nu încercaţi forţarea articulaţiilor sau a oaselor prin rupere deoarece vă puteţi accidenta. În funcţie de mărimea animalului şi de numarul lor, îi poţi sorta, pulpă la pulpă şi costiţă la costiţă. Sau îl poţi face întreg la cuptor. (o reţetă gustoasă aici)

 8. Depozitarea temporară a produselor şi subproduselor obţinute

Cel mai important, nu amestecaţi organele interne cu carnea. După scurgerea sângelui din bucaţile de carne se vor spăla şi se vor lăsa la zvântat timp de 10 minute după care se pot congela sau refrigera.

[Citeşte mai mult...]

Determinarea vârstei la iepurii de casă

Principalul factor al determinării vârstei la iepurii de casă sunt dinţii. Nu sunt singurii care pot determina vârsta dar sunt cei mai importanţi.
Pentru a ne face o idee despre vârsta unui iepure ne uităm prima dată la dinţi şi la unghii.


Determinarea vârstei iepurilor după dinţi

Dinţii la iepuri cresc tot timpul vieţii. Dinţi incişivi se închid la culoare cu trecerea timpului de la un alb-gălbui la iepurii tineri la galben închis la iepuri în vârstă. Între incişivii superiori se formează cu timpul un şant ce se lărgeşte şi se umple cu tartru.
Curbura incişivilor, mai accentuată la cei 3 superiori, se destinde odată cu vârsta, forma de arc de cerc devine ovală şi apoi ascuţită, cu un unghi de la an la an mai mic.

Determinarea vârstei la iepurii de casă după unghii

La iepurii tineri unghiile sunt elastice, subţiri, ascuţite şi nu depaşesc părul. Cu trecerea timpului unghiile cresc şi se înconvoiaie devenind foarte groase şi închise la culoare. Aparariţia valurilor pe unghii îndicând perioadele de gestaţie sau de hrănire deficitară. Hrănirea corespunzătoare la iepuri


Determinarea vârstei la iepuri după alte indicii

Un pui de 8-10 zile nu poate vedea, deoarece se naşte cu ploapele lipite. Părul apare abia după 6 zile de la naştere şi acoperă întreg corpul iepurelui după 3 săptămâni.
Timp de 20 de zile iepurii consumă doar lapte.
La 2 luni are loc prima năpârlire.

La masculi determinarea vârstei este posibilă şi după organele genitale. Testiculele apar după 10 săptămâni şi sunt acoperite cu blană. La masculii mai bătrâni acestea nu sunt acoperite cu blană, fiind foarte uşor vizibile. (determinarea sexului la iepuri)
Oasele membrelor cresc până la vârsta de un an. O distanţă mare între oasele genunchiului ne indică un iepure tânăr.



Toate acestea sunt aspecte orientative. Multe dintre aceste aspecte pot fi influenţate şi de condiiţile în care iepurele a fost crescut. Hrană necorespunzătoare, tratarea bolilor nu a fost facută la timp, gestaţii foate multe la femele şi multe altele.

[Citeşte mai mult...]

Creşterea iepurilor în apartament

Te gândeşti să creşti un iepure la bloc, vrei un animăluţ de companie?
Ar trebui să ţii cont de anumite aspecte foarte importante înainte de al achiziţiona.
Cel mai important dintre toate, învaţă cum trebuie să apuci un iepure corect. Fie că îl muţi din cuşcă sau pur şi simplu că vrei să te joci cu el. Nu apucaţi niciodată un iepure de urechi, este o parte a corpului foarte vascularizată şi pot apărea fracturi. Cel mai corect mod de a ridica un iepure este de partea din spate, de ceafă.
Iepurii cresc destul de repede, în aproape 8 luni ajung la maturitate sexuală, e timpul să îl castrezi. În caz contrar devine agitat, agresiv şi foarte neprietenos. Alege o rasă mică, vor rămâne întotdeuna drăgălaşi.
Mare atenţie, iepurii rod tot. Mobila, cabluri, încălţăminte, aşa că nu-l lăsa niciodată nesupravegheat.
Dinţii lor cresc pe tot parcursul vieţii, trebuie să le oferiţi constant materie primă la care să roadă. Eu unul le ofer crengi de pom.  
 

Cât de mult timp eşti dispus să îi acorzi zilnic?

- deoarece dorim să creştem un iepuraş la bloc, curăţenia trebuie făcută aproape zilnic (10 minute)
- hrănirea şi schimbarea apei (5 minute în fiecare zi)
- dezinfecţia poate fi făcută la două săptămâni, scoateţi tot din cuşcă şi stopiţi cu var stins (30 minute)

Cât de mult cunoşti despre alimentaţia iepurilor?

- poţi cumpăra din magazin mâncare specială pentru iepure (conţine cam tot ce are nevoie)
- le puteţi da mere, morcovi sau salată, însă nu citrice, fasole, mazăre sau lucernă, nici ceapă, usturoi sau cartofi cruzi, aceştia din urmă fiind toxici, mare grijă la fânul verde sau iarbă (trebuie lăsată la pălit - poate face diaree)
- nu-i hrăniţi cu dulciuri sau cartofi! 

Condiţiile optime pentru creşterea iepurilor în balcon

- modelul cuştii contează, o poţi construi chiar tu, în funcţie de spaţiul disponibil, este de preferat ca partea de jos să fie din plasă, mare atenţie iepuraşii pot face bătături. De preferat să îi puneţi talaj şi paie. Va rămâne curat şi fără bătături. Încercaţi să o ridicaţi de la nivelul solului cel puţin 10 cm. Adăugaţi şi o tavă de dejecţii, mai mare decât cuşca. Iepurele se mişcă şi face destul de multă mizerie, mai intervine şi urina. În general iepurii sunt animale foarte curate. Aşa că îl puteţi învăţa să îşi facă nevoile doar într-o parte a cuştii.
- poziţionează cuşca într-un loc uscat şi cu soare (să nu depăşeacă temperatura de 27 de grade)
- fereşte-l de zgomote puternice

Bolile iepurilor sunt un aspect foarte important

- dacă ai pisică în casă, ai o deosebită grijă, iepuraşul tau se poate îmbolnăvii (detalii aici)
- pot face diferite boli de piele, transmisibile şi la om. Semnele sunt mici zone cu puncte roşii, unde se scarpină, porţiuni unde îi cade blăniţa. Şi ei pot căpăta paraziţi externi. Pentru aceasta, există picături speciale care se pun la ceafă. 
- dacă îl scoţi în parc ai mare grijă la paraziţi (păduchii trăiesc permanent, iar puricii numai temporar pe iepurele gazdă. Ambii îi sug sângele. Păduchii le provoacă iepurilor o stare de agitaţie. În ciuda ofertei substanţiale de hrană dezvoltarea iepurilor este deficitară.)
- pentru a scăpa de cele mai necruţătoare dintre ele, vaccinează-l
- uneori însă, dinţii îşi pierd alinierea (se descentrează), cauzând ceea ce se numeşte malocluzie

[Citeşte mai mult...]

Trusa cu medicamente

Sunt zile când un iepure se îmbolnăveşte şi trebuie să fim pregătiţi. Mai jos veţi găsi medicamente şi leacuri băbeşti, unele din experienţa proprie iar altele culese de pe internet.
Cel mai important este vaccinul, dar mai sunt momente când răceşte câte unul. Pentru problemele grave mă adresez medicului veterinar, apoi  îi aplic tratamentul.

Oţetul de mere şi mierea îl folosesc foarte bine pentru îmbunătăţira digestiei, de doua ori pe săptămână cam 7ml la litru.
Tinctura de iod şi Mamosept pentru mastita la iepuroaice.
Spectam este un atibiotic injectabil foarte puternic, îl folosesc pentru aparatul respirator dar şi pentru alte tipuri de infecţii.
Pneumoguard, dat împreună cu penstrepul pentru afecţiuni respiratorii.
Penstrep şi Oxitetraciclina - antibiotice injectabile pentru diverse infecţii.
Ablbastrul de metil folosit pentru dezinfecţia plăgilor.
Terramycin sprey pentru răni deschise. Îl folosesc la vindecarea rapidă a plăgilor.

Pentru coccidioza folosesc coccistop şi vitamina k3.
Pentru pui tratamentul se administrează astfel:
În primele 5 săptămâni de viaţă.
- 3 zile câte 2 ml coccistop + 0,6 ml vitamina k3 la 1 litru de apă
- 2 zile pauză
- 2 zile de tratament câte 1,36 ml+0,5 k3/1 litru apă
- 2 zile pauză
- 2 zile de tratament câte 1,36 ml+0,5 k3/1 litru apă


Kanamicina, ceai de musetel cu coada şoricelului pentru afecţiuni ale ochilor ( unii pui nu deschid bine ploapele ochiilor sau sunt inflamate).
Dexametazona antiinflamator.
Evomec pentru deparazitare (doar când este cazul, nu preventiv).
Pentru balonare folosesc enteroguard. Jumătate sau maxim o pastilă dizolvată în 1 ml apă, pisez pastila pe o hârtie, pun acea pulbere rezultată în seringă şi trag 0,5 ml apă şi câţiva ml de vitamine buvabile, apoi îi dau iepurelui prin colţul gurii.
Pentru Mixomatoza şi Hemoragie folosesc vaccinul Mixohemovirovac sau Pestorin. Depinde ce găseşti în comerţ.
Stozzon L pentru deparazitare internă o linguriţă la 2 litri de apă timp de 2 zile.
Dexogen  pentru râie auriculară, se pune pe bube de 2 ori pe zi.

[Citeşte mai mult...]

Determinarea sexului la iepuri

Determinarea sexului la iepurii tineri este un proces destul de complicat. Procedeul efectuat este în ansamblu destul de uşor, marea diferenţă o face vârsta iepurelui. Cu cât este mai tânăr cu atât determinarea sexului este mai greu de făcut, mai ales pentru o persoană fără experienţă. Putem spune că ambele organe sexuale de reproducere la iepurii tineri arată la fel la prima vedere, dar există şi diferenţe pe care un ochi neexperimentat nu le poate vedea. După cum am spus şi în celelate articole, cereţi ajutor unei persoane cu experienţă.
Am pregătit şi o mică explicaţie a procesului de determinare a sexului la iepuri.


Trebuie să urmăm câţiva paşi simpli:


 
În primul rând aşezaţi iepurele cu membrele în sus, de preferat în poală, pe o masă sau un suport pentru a putea fi imobilizat.
Această poziţie induce iepurelui o stare de transă. Aveţi grijă tot va simţii durerea.
Dacă nu aveţi o persoană experimentată pe lângă dumneavoastră rugaţi un prieten să vă ajute.

Trebuie imobilizat delicat de cap cu o mână, iar cu cealaltă mână daţi la o parte blănița și apăsați ușor de fiecare parte a perineului, zona care include anusul și organele genitale. Anusul reprezintă în esență deschiderea intestinelor la exterior, pe la nivelul căruia sunt eliminate excrementele. Organele genitale reprezintă părțile exterioare ale tractului reproducător. Pentru prima dată este destul de greu cu o singură mână. De aceea avem nevoie de o a doua persoană, care va imobiliaza iepurele pentru ca noi să ne putem folosi ambele mâini.

În timp ce apăsați în regiunea pubiană (perineală), veți vedea anusul, cel mai apropiat orificiu de coadă.
Orificiul cel mai îndepărtat de coadă aparține organelor genitale.

Masculii:

La iepurii masculi, penisul arată ca un tub cu o secţiune rotunda de culoare roz foarte deschis având un vârf rotunjit cu un orificiu mic şi rotund în centru. La iepurii de peste 10 săptămâni veţi putea observa şi testiculele care sunt dispuse de o parte şi de alta a penisului. Masculii își pot retrage testiculele în abdomen, așa că în cazul în care nu le puteți palpa, asta nu înseamnă că iepurele nu poate fi un mascul.

Femelele:

Când apăsaţi pe zona din jurul anusului, la femele se observă o proeminenţă de culoare roz, însă aceasta arată mai degrabă ca o deschizătură înclinată, este mai ovală şi are o despicătură, nu o gaură rotundă cum este la masculi.

[Citeşte mai mult...]

Pregătirea iepurilor pentru export

Congelarea şi ambalarea iepurilor pentru export

După eviscerare, iepurii destinaţi exportului sunt supuşi congelării în tunele speciale, la temperaturi între -25 şi -30°C. Pe măsură ce temperatura în corpul iepurelui coboară sub 0°C, în interiorul ţesuturilor cărnii se formează cristale de gheaţă.

Cu cât viteza de răcire creşte, adică congelarea se face rapid, cu atât mai repede se formează cristalele de gheaţă în carne, fără ca apa din constituţia celulelor să mai poată ieşi şi îngheaţă pe loc. Acest proces se deosebeşte calitativ de congelarea lentă, unde cristalele mari de gheaţă ce se formează în spaţiile dintre celule şi fibre duce la o deshidratare considerabilă a ţesuturilor, în timpul decongelării, apa provenită din topirea cristalelor se reabsoarbe încet şi destul de greu în celule. De aici rezultă că sistemul congelării rapide este calitativ superior congelării lente.

În condiţiile congelării rapide carnea de iepure se congelează în 24 ore (la temperaturi între -25 şi -30°C). Înainte de a se introduce în tunelul de congelare, iepurii sunt ţinuţi 1-2 zile în camera de refrigerare (0-5°C), unde sunt pregătiţi pentru ambalare (picioarele dinainte se introduc în cavitatea toracică, iar cele dinapoi se taie de la jaret şi se întorc spre regiunea sacrală).

Pentru ambalare, iepurii sunt sortaţi pe dimensiuni, după urmatoarele calibre:
A = 4300 — 3300 g/buc;
B = 3300 — 2300 g/buc;
C = 2300 — 1300 g/buc;
D = 1300 - 900 g/buc.

O dată sortaţi, iepurii sunt ambalaţi individual în saci cryovac şi apoi, pe calibre, în lăzi de carton, după care numai în această stare se introduc la congelare.

După congelare, lăzile cu iepuri se păstrează până la expediere în depozite frigorifice (-15°C şi 60-70% umiditate). La recepţie, carnea de iepure congelată, trebuie să îndeplinească anumite condiţii de calitate (să fie perfect congelată, astfel încât dacă se lovesc doi iepuri între ei, sunetul produs să fie asemănător celui care se aude la ciocnirea a două bucaţi de lemn).

La proba decongelării carnea trebuie să prezintă elasticitate normală, culoare specifică (alb-roz), miros şi gust de carne proaspătă. Nu se admit fire de păr, aderenţe sau urme de sânge coagulat pe corp, rupturi ale cărnii, traumatisme (vânătăi produse de lovituri) care au produs distrugerea ţesutului.

La examenul chimic şi bacteriologic (analiză de laborator), limita maximă a conţinutului în azot hidrolizabil (amoniac) este de 28 mg la 100 g de produs.


Carnea nu trebuie să conţină bacterii patogene sau facultativ patogene (microbi daunători sănătăţii). În ce priveşte randamentul de carne ce se obţine la prelucrarea iepurilor de casă congelaţi, acesta variază de la 45 la 55% din greutatea vie. Randamentul depinde în cea mai mare măsura de rasă, gradul de îngrăşare, de vârstă şi chiar de sex.

[Citeşte mai mult...]

Vaccinarea iepurilor de casă

Iepurii se pot vaccina împotriva mixomatozei şi a bolii hemoragice virale. Aceste boli sunt de natură virală şi sunt contagioase. Ambele maladii sunt letale şi nu există tratamente eficiente împotriva lor.


Trebuie să ţinem cont de vârsta iepurelui. La naştere iepuraşii primesc o doza de anticorpi din sângele mamei prin placentă. Anticorpii materni sunt eficienţi doar câteva săptămâni, de aceea trebuie ulterior vaccinaţi.


Prima vaccinare trebuie facută la 6 săptămâni, binenţeles poate varia de la specie la specie. Anticorpii sunt activi doar o anumită perioadă de timp. De aceea vaccinarea trebuie repetată. Vaccinarea de intreţinere se face de 2 ori pe an adică o dată la 6 luni.


Vaccinul poate fi inactiv timp de câteva zile sau săptămâni, timp în care sistemul imunitar creează anticorpi.
Vaccinarea iepurilor se face indeosebi contra mixomatozei şi bolii hemoragice virale(BHV).
Vaccinarea se poate face cu vaccin monovalent (pentru o singură boală) sau bivalent (pentru ambele).

Vaccinul românesc şe numeşte MIXOHEMOVIROVAC este produs de SC ROMVAC COMPANY, este vaccin viu, la 10 doze flaconul, are 2 componente, care se amestecă şi se foloseşte în maxim 20 minute după reconstituire.

De asemenea, rezultate bune în combaterea celor 2 boli sus menţionate pot da şi vaccinurile străine cum ar fi Pestorin Mormyx produs de Bioveta ( Republica Cehă ) care are tot 2 componente care trebuie mestecate şi aplicate subcutanat fiecărui animal într-o doză de 1 (un) mililitru.

Metoda de amestecare este simplă: scoatem cu seringa conţinutul unui flacon şi îl introducem în celălalt flacon, după care agităm bine şi lăsăm să se limpezească.

Toate flacoanele începute trebuie folosite în ziua respectivă. (nu se pot folosi şi în ziua următoare chiar dacă au fost ţinute la rece.)

După vaccinare, iepurii nu vor putea fi sacrificaţi timp de minim 7 zile datorită unor posibile reacţii locale.

În zonele unde evoluează una din cele 2 boli, sau unde ţânţarii sunt prezenţi în număr mare, vaccinarea se poate face şi de 3 ori pe an.

Deparazitarea dinaintea vaccinării este benefică înstalării imunităţii.

Se pot vaccina femelele gestante, recent fătate, chiar şi animale slab întreţinute sau cu boli cronice.

Este de preferat ca vaccinul să fie cumpărat din surse oficiale şi să fie păstrat corespunzător.

Se administrează subcutanat (adică sub piele) în doză de 0.5 ml, indiferent de vârstă şi greutate.
Zona anatomică unde se poate face vaccinarea este pielea din spatele gâtului ( imediat dupa urechi ).

Este bine ca vaccinarea iepurilor să fie facută de 2 persoane ( una ţine animalul iar cealaltă introduce serul subcutanat ).
Până deprindeţi această îndeletnicire puteţi chema pe cineva specializat sau cu mai multă experienţă.

Ca procedură corectă, pielea din spatele gâtului va fi prinsă între două degete şi ridicată, îndepărtată puţin de sira spinării după care va fi introdus acul seringii şi vom împinge pistonul lent până la introducerea a 0,5 mililitri sub piele.

Pasul următor este să scoatem acul repede şi cu atenţie , apoi să maăam uşor zona unde a fost aplicat.

Vaccinarea este o procedură simplă şi benefică iepuraşilor. Ea ii fereşte de boli pe iepuri şi îi păstrează puternici şi vioi tot timpul anului.

Există şi păreri contra despre vaccinare

Se spune că vaccinul conţine parte a boli sub formă inactivă. O data administrat vaccinul, forţează sistemul imunitar al iepurelui sa creeze anticorpi.
Sistemul imunitar al iepurelui este foarte diferit faţă de cel al omului, de aceea iepurii nu au această funcţie de a creea anticorpi.
Am paţit să îmi moară iepuri după vaccinare. Dar şi dacă nu îi vaccinez, risc să pierd mult mai mulţi.
Alegerea depinde de tine.

[Citeşte mai mult...]

Încrucişarea reselor de iepuri

Cresterea prin încrucişare

Prin aceată metodă se urmăreşte împerecherea iepurilor din rase diferite, în acest caz produşii obtinuţi nu sunt de rasă curată, ci metişi sau „corci". Este metoda cea mai larg răspândită şi se practică atât în crescătoriile personale, cât şi în cele de exploatare sau de tip industrial, în care baza producţiei o formează iepurele de carne.

Pentru a mări greutatea corporală şi producţia de carne la iepurii obişnuiţi, aceştia se încrucişează cu exemplare din altă rasă şi îndeosebi de talie mare, cum este rasa belgiană (de exemplu: o Chinchilla cu un Uriaş belgian). Prin încrucişare se obţin produşi cu ereditate zdruncinată, adică cu o natură mai plastică, ce poate fi mai uşor transformată şi dirijată de om.

De aceea, metişii prezintă o serie de îsuşiri speciale, pe care iepurii din rasele curate nu le posedă. În general, ei se caracterizează printr-o talie mai mare, constituţie bună, vitalitate pronunţată, o mai mare putere de adaptabilitate, asimilează mai bine hrana şi se îngraşă mai economic decât iepurii din rasele curate.

Cu toate că metişii nu au caractere exterioare şi de producţie constante (se pierd uşor în generaţiile urmatoare), totuşi, în numărul lor mare, se pot găsi şi exemplare care transmit destul de stabil caracterele lor prin ereditate. Aceste caractere pot fi înmulţite prin consangvinitate, ( folosindu-se în crearea de rase noi. În vederea ridicării producţiei de carne, scopul va fi atins numai atunci când iepurele ameliorator provine dintr-o rasă selecţionată şi care posedă această însuşire.
De aceea, este necesar ca acţiunea începută la noi în ţară pentru organizarea de crescătorii sistematice, în vederea producerii şi difuzării de iepuri de prăsilă, sa fie mai mult sprijinită şi încurajată, în sensul de a se înfiinţa şi centre speciale de selecţie.

Crescătorii de iepuri, de la care se contractează şi achiziţionează anual peste 500 tone carne de iepure, trebuie să fie ajutaţi să-şi îmbunătăţească matca cu reproducatori din rase curate. Se deosebesc mai multe forme de încrucisare: industrială, de absorbţie, de infuzie, de reîntoarcere, multiplă.

Încrucişarea industrială constă în împerecherea iepurilor din rase diferite în care se urmăreşte obţinerea de metişi pentru carne, cu o mai mare putere de îngrăşare şi mult mai prolifici. Ca rase amelioratoare se folosesc iepurii de talie mare (Uriaşul belgian, Marele alb). Produşii obţinuţi se valorifică la prima generaţie.

Încrucişarea de absorbţie

Încrucişarea de absorbţie se practică cu scopul transformării unei rase locale neperfecţionate, cu ajutorul unei rase amelioratoare. Procesul tehnic de absorbţie cuprinde trei etape: rasa locală se încrucişează cu masculi din rasa amelioratoare; metişii obţinuţi se selecţionează şi cele mai bune iepuroaice se încrucişează din nou cu masculi din rasa amelioratoare, însă neînrudiţi cu masculii de la prima încrucişare; iepuroaicele cele mai reuşite din generaţia a doua se împerechează din nou cu masculi din rasa amelioratoare.
Durata procesului de absorbţie este de 4-5 generaţii şi depinde de deosebirile mai mari sau mai mici dintre rasele respective.

Încrucişarea de infuzie

Încrucişarea de infuzie urmăreşte ameliorarea unui defect la o anumitş rasş, cu ajutorul unei alte rase, care posedş însuşirile dorite. Un astfel de exemplu îl constituie încrucişarea rasei Chinchilla de talie mică cu Uriasul belgian, pentru formarea iepurelui Chinchilla mare de carne. În acest scop se alege un numar de femele din rasa Chinchilla, pe care le împerechem o singurp datp cu masculi din rasa Uriaşul belgian.
Produşii rezultaţi se împerechează cu alţi produşi din cadrul rasei respective, difuzându-se astfel treptat însuşirile în cadrul întregii rase. Această încrucişare, care în final duce la obţinerea unor produţi mari de Chinchilla, nu atrage o transformare totală a rasei infuzate, ci numai o modificare în marirea taliei şi greutăţii corporale.

Încrucişarea de reîntoarcere

Încrucişarea de reîntoarcere se practică o singură dată, numai la o singură generaţie, în cadrul raselor cărora producţia şi prolificitatea mare le slăbeşte constituţia şi le debilitează. De exemplu, dacă iepuroaicele din rasa Albastrul vienez prezintă semne de degenerare, se recomandă să fie încrucişate fie cu iepuri belgieni, fie cu argintii care, de altfel, au contribuit la formarea rasei respective.

Încrucişarea multiplă

Încrucişarea multiplă constă în încrucişarea a doua sau mai multe rase. De exemplu, se încrucişează Chinchilla cu Marele alb, după care, metişii rezultaţi în prima generaţie (femelele) se încrucisâşează cu Uriaşul belgian. În felul acesta se obţin produşi sanătoşi, rezistenţi, cu o maturitate precoce şi pot lua naştere grupe de iepuri cu însuşiri economice superioare.

Tratamentul animalelor bolnave îşi are rostul numai după stabilirea exactă a diagnosticului. - Citeste mai mult: http://www.cresterea-iepurilor.com/2013/11/mixomatoza-iepurilor.html#.UpdSZicSikI

[Citeşte mai mult...]

Primi pasi in initierea unei afaceri cu iepuri

Pasul 1: Înainte de toate trebuie să îţi pui câteva întrebări

 

Crezi că ţi se potriveşte acet gen de afacere? Ai mai crescut iepuri? Îţi plac? Poţi să suporţi mirosuri înţepătoare? Începe ca un mic test la început, cumpară-ţi câţiva iepuraşi şi creştei. Dacă totul este ok treci mai departe.

Pasul 2: Culege informaţii

Ai nevoie de materiale, cărţi, tutoriale despre înmulţire, creştere, valorificare. Documentează-te foarte bine despre bolile lor, rasă, locaţie.
Organizează-te, adaugă-le pe toate într-un dosar, citeşte-le de mai multe ori. Supraveghează-i pe cei din ograda proprie, fă teste şi munceşte mult. Până la urmă vei deveni un bun cunoscător în materie.
Foloseşte cu perseverenţă motoarele de căutare de pe internet şi scoate cât mai mult material privind legislaţia în domeniul cuniculturii. 
Interesează-te ce fel de firmă poţi face, ce fonduri poţi accesa. Există avantaje şi dezavantaje.
Caută pe internet sau pe teren ce carne de iepure se vinde în zona ta. Preţul, cât, de ce, cum.
Toate aceste aspecte sunt foarte importante pentru tine. Pentru decizia finală trebuie să fi foarte bine informat.

Pasul 3: Munca de teren

 

Fă-ţi timp şi dute la mai toate fermele din zona ta. Cel mai bine dute ca şi client interesat pentru carne.
Eu unul sunt păţit, am primit informaţii greşite. Sunt şi persoane care ţin pentru ei. Încearcă să "furi informaţia".
Dar sunt şi persoane sociabile, încearcă să îţi dezvolţi relaţi de interes, prietenii, o să ai mare nevoie de un sfat sau o experienţă în domeniu.
Studiază felul cuştilor, ce iepuri sunt mai nepretenţioşi şi mai uşor de crescut, care aduc profit. Micile secrete care fac diferenţa le vei găsi la o fermă funcţională şi profitabilă.
Vizitează magazinele, pieţele, restaurantele şi abatoarele din zona ta de interes. Spune-le onest ce intenţionezi să vinzi în viitor şi cere-le opinia. Ascultă-le cu atenţie răspunsurile. Acei oameni vor fi mâine piaţa ta de desfacere.
Încet-încet, ideile valoroase vor începe să apară în mintea ta şi vei întelege ce înseamnă o afacere.
Fă un drum până la primăria locala şi intră în legatură cu funcţionarii birourilor de registru agricol şi cadastru. Vei afla informaţii despre condiţiile legale de amplasare a unei ferme
(intravilan, extravilan), aprobări necesare, cuantumul taxelor aferente, terenuri din zonele disponibile şi multe altele.

Pasul 4: Alege suprafaţa de teren

Ai mare grijă cum alegi locul de amplasare a fermei. Trebuie să ai în vedere câteva criterii obligatorii:

- Trebuie să fie în pantă un minimum de 10 grade. Apa de la ploaie trebuie să se scurgă. Umiditatea nu prea este bună pentru ferma ta. Ţi se pot îmbolnăvii iepurii. 
Sau dacă dispui de aşa mulţi bani... poţi să îţi faci un sistem de scurgere.
 
- Suprafaţa minimă pentru fermă este de jumătate de hectar pentru 50 de iepuroaice de prăsilă.
Pe lângă adăpostul principal mai ai nevoie şi de alte clădiri: pentru depozitarea hranei, poate un mic abator, spaţiu destinat gunoiului. Pe lângă mai ai nevoie de 1- 3 hectare pentru culturi agricole.

- Trebuie să ţi cont şi de distanţa minimă prevăzută de lege faţă de zonele de transport rutier şi de zonele de locuit. Nu vei primi autorizaţie de construcţie, sau dacă vei primi vei avea reclamaţii mai târziu din cauza mirosurilor.

Pasul 5: Echipamente necesare

Nu este o problemă aşa mare. Îţi povesteam mai sus să îţi arunci ochii la cuştile vecinilor. Poţi opta pentru cuşti cu un singur nivel sau mai multe.
Sfatul meu: încearcă întotdeauna să îţi uşurezi cât mai mult munca.
Cel mai bine optează pentru cuşti etajate pe 2 nivele, ridicate de la pământ la un metru, tavă pentru dejecţii şi zonă de refegiu sau pentru fătare. Aşa îţi uşurezi munca pentru curăţenie şi spaţiul este mai restrâns.
Dacă ai de gând să începi puternic, poţi automatiza toată treaba, de la hrănitori automate, instalaţii de evacuare a dejecţiilor până la sisteme de ventilaţie pentru cuştile de interior. 
Există un crescător în Moldova cu toate cuştile afară. Aşa că se poate. Video aici. 

Pasul 6: Necesarul de iepuri reproducători

Alege cei mai buni reproducători. Aici banii nu ar trebui să conteze. Viitorul afacerii tale depinde de ei. La alegerea rasei, trebuie să luăm în considerare modul de valorificare principal din
viitoarea fermă: carne, lână sau blănuri. Poţi începe afacerea cu 10 femele şi 2 masculi. 
În cazul efectivelor de peste 100 femele, împerecherea cu masculii poate deveni greoaie şi poate încetinii ritmul acesteia de a făta. Se recomandă însămânţarea artificială. Se găsesc colaboratori care formează personalul fermei pentru efectuarea însămânţârilor cu şanse maxime de reuşită şi care vă pot pune la dispoziţie şi material genetic.

Pasul 7: Hrana

 Pentru o creştere rapidă şi o greutate bună cele mai indicate sunt granulele. Le poţi cumpăra o dată pe an şi le poţi depozita într-o magazie, în condiţii optime de temperatură şi umiditate.
Dacă nu îţi permiţi o alimentaţie formată exclusiv din granule, va trebui să foloseşti şi furaje. Acestea pot fi cumpărate sau cultivate pe cele 3 hectare din jurul fermei, după cum şti asta înseamna muncă şi bani în plus.
Hrănirea mixtă duce la o dezvoltare mai înceată a iepurilor. 
 

Pasul 8: Capitalul de pornire

Nu există o sumă anume. Totul depinde de organizare, tehnologie, pământ. Un bun prieten a început această frumoasă afacere, la ţară la bunici, suma totală 2000 de euro. Cuştile au fost realizate manual.
Dispunea de magazii şi de suprafaţă deja cultivată pentru furaje.
Dar trăim în 2013, poţi lua un împrumut de la bancă.

Pasul 9:Think outside the box

Gandeşte pozitiv, crede cu adevărat că poţi face ceva cu ideea ta. Ieşi din normal, din cutia în care trăieşti. O idee puţin mai nebună îţi poate aduce un profit mult mai rapid.
Nu te grăbeşte nimeni şi astfel vei avea timp să îţi strangi toate resursele necesare pentru a duce treaba până la capăt. 

[Citeşte mai mult...]