În jurul anului 1825, crescătorii belgieni lucrau la o nouă "specie" de iepure, mult mai mare și mai bine dezvoltată care s-a impus în toată lumea. Totul a pornit undeva în districtul Gand din provincia belgiana Flandra.
Rasa a fost preluată și din nou prin selecție, factori de mediu, încrucișări și nu în ultimul rând din dornița crescătorilor din diferite țări de a creea noi soiuri, s-au fixat caracterele dorite și așa au apărut o serie de denumiri, precum Uriașul German, Uriașul Maghiar.
O caracteristică convenabilă este dezvoltarea rapidă a tineretului, care în a III-a lună pot atinge greutăți ce trec de 3 kg, fapt ce permite crearea liniilor de masculi pentru încrucisările industriale. Greutatea medie adulților este de 7-8 kg, dar sunt exemplare ce ajung și la 12 kg. Femelele sunt apte de reproducție la 8 luni (după această vârsta se pot îngrăsa și deveni sterile), iar masculii la 9 luni. Prolificitatea medie este de 8-10 pui la fătare.
Caracteristici speciale:
- partea craniană este bine dezvoltată, ochii mici, de culoare brună la iepurii de culoare închisă și roz la cei de culoare deschisă;
- urechile sunt lungi (20-22 cm), cu vărfurile rotunjite, mobile și ținute în formă de V;
- gătul este relativ gros, salba aproape inexistentă la masculi; la female, salba este ușor dezvoltată, întinzându-se pe membrele anterioare;
- corpul este cilindric, cu pietul și crupa largă, linia spinării dreaptă sau puțin lăsată și bine dezvoltată;
- membrele sunt musculoase, puternice, unghiile brun-negricioase sau albe (de culoarea părului de pe trunchi);
- culoarea blănii poate ajunge de la albă până la negru trecând prin maro și cenușiu.
