Sacrificarea iepurilor şi jupuirea

Sacrificarea şi jupuirea iepurilor într-o crescătorie este un proces destul de simplu. După cum spuneam şi în articolul scris acum câteva zile "primi paşi în iniţierea unei afaceri cu iepuri", sunt anumite lucruri care nu le poţi face, sau nu ţin de abilităţile tale.
Întotdeuna cere ajutor, informează-te şi chiar educă-te.






Nu sacrificaţi iepurii care:

- au pui sau aşteaptă pui
- sunt tineri, mai puţin de 3 luni
- animale bolnave
- prezintă răni sau sunt slabi


Pentru sacrificarea iepurilor ai nevoie de anumie ustensile şi de puţină tărie şi curaj.

- un cuţit cu lama lungă de 20 de cm
- un cuţit pentru a jupui de 10 cm
- un lighean cu apă (pentru depozitarea carcasei)
- un castron pentru depozitarea organelor
- un suport metalic pentru atârnarea şi efectuarea jupuirii iepurelui
- o găleată pentru sânge şi cap
- o sursă de apă curentă pentru spălarea carcasei de impurităţi


Principalele etape ale sacrificarii iepurilor în gospodaria proprie sunt:

- Transportul
- Asomarea
- Sacrificarea
- Jupuirea
- Eviscerarea
- Igienizarea carcasei
- Transarea
- Depozitarea produselor şi a subproduselor temporar


1. Transportul animalului din cuscă la locul de sacrificare trebuie făcut rapid, locul cu pricina trebuie sa fie la o distanţă de maxim 20 de metri.
Imobilizaţi animalul pentru a vă uşura munca. Imobilizarea poate fi obţinută prin fixarea picioarelor din spate a iepurelui în suportul metalic de agăţare (dacă efectuam sacrificarea de unul singur) .

2. Asomarea
asomare = orice procedeu care, atunci când este aplicat unui animal, induce o stare de inconştienţă. Această stare trebuie să dureze până la survenirea morţii, fiind deci un mijloc de evitare a suferinţelor inutile.

Există mai multe metode ce pot produce asomarea sau moartea fără suferinţă:

- lovirea puternică cu un obiect contondent la baza osului occipital (la ceafă)
- smucirea bruscă a capului şi trupului în direcţii opuse
- răsucirea capului la 360 de grade (rezultând fracturarea instantanee a coloanei vertebrale şi secţionarea măduvei spinării în zona cervicală)
- electrocutarea ( nerecomandată în condiţii de gospodărie)

Asomarea este foarte importantă pentru tine cât şi pentru iepure. Puteţi provoca dureri foarte mari animalului care au ca rezultat ţipete foarte greu de uitat. Dacă ai nevoie de ajutor nu ezita să ceri.

3. Sacrificarea

După  imobilizarea iepurelui şi inducerea stării de asomare urmează moartea propriuzisă.
Procedeul constă în decapitatea animalului printr-o singură mişcare a cuţitului de 20 de cm, apăsând din ce în ce mai tare în timp ce tăietura se adânceşte.

"Pe plan longitudinal secţiunea începe obligatoriu cu coloana vertebrală (paralizând în totalitate iepurele), continuă cu arterele carotide (provocând o sângerare abundentă) şi se finalizează cu laringelele şi traheea. Imediat după decapitare gâtul animalului va fi dirijat spre găleata aflată la indemână (pentru recoltarea jetului sangvin)."

4. Jupuirea

Imediat după sacrificare are loc jupuirea, trebuie efectuată cât mai rapid la cald (pielea se jupoaie mai greu dupa un cadavru rece). Jupuirea începe printr-o secţionare a pielii membrelor posterioare de la nivelul jaretelor.
De la această incizie se face o nouă secţiune până în regiunea anusului, incizie care merge pe ambele feţe interne ale coapselor. Apoi, pielea se taie uşor în jurul anusului şi se deloletează de pe coadă.
În cele din urmă se practică o incizie similară şi la membrele anterioare. O dată făcute aceste incizii, blana se trage uşor de pe carcasă (operaţia se face strict manual), începând cu partea posterioară spre partea anterioară.

5. Eviscerarea

Folosind cuţitul de 10 cm secţionăm median abdomenul iepurelul, dinspre membrele posterioare spre torace. Scoateţi intestinele şi depozitaţile în găleată.
Rinichii , ficatul ,plămânii şi inima vor fi spălate , tăiate în 2 şi aşezate în farfurie. În mod obligatoriu de pe ficat va fi indepărtată vezica biliară întrucât conţine un lichid foarte amar numit bila ( o veţi recunoaşte imediat după culoarea verde).

Foarte important

Dacă observaţi umflături ale oraganelor, pete roşii, ficat infestat cu coccidii de culoare albă, răni interne şi suspectaţi animalul de diferite boli cel mai indicat este să incineraţi toate produsele şi subprodusele rezultate.

6. Igienizarea carcasei

Picioarele se vor secţiona iar carcasa se va spăla bine sub jet de apă timp de 1-2 minute, până eliminăm orice urmă de impuritate sau păr.

Analizaţi foarte bine carcasa atât pe exterior cât şi pe interior pentru a depista eventuale boli ale sistemului osos sau musculuar. Aşa puteţi să analizaţi şi să trageţi concluzii despre dezvoltarea iepurilor din propria fermă.

7. Tranşarea

Tranşarea iepurelui este foarte uşor de realizat. După tăierea tendoanelo din jurul articulaţiilor, acestea se pot răsuci foarte usor. Mare atenţie!!! Nu încercaţi forţarea articulaţiilor sau a oaselor prin rupere deoarece vă puteţi accidenta. În funcţie de mărimea animalului şi de numarul lor, îi poţi sorta, pulpă la pulpă şi costiţă la costiţă. Sau îl poţi face întreg la cuptor. (o reţetă gustoasă aici)

 8. Depozitarea temporară a produselor şi subproduselor obţinute

Cel mai important, nu amestecaţi organele interne cu carnea. După scurgerea sângelui din bucaţile de carne se vor spăla şi se vor lăsa la zvântat timp de 10 minute după care se pot congela sau refrigera.